Nu am regrete. Nu mi-aş fi trăit viaţa în felul în care am făcut-o dacă îmi făceam griji legate de ceea ce or să spună oamenii.   -Ingrid Bergman

Vă gândiți să-mi scrieți că viața este prea scurtă pentru regrete și că nu ar trebui să regret nimic, niciodată? Vă dau totală dreptate. Dar până am ajuns la această concluzie (cu puțin timp în urmă), mi-am consumat timpul și energia gândindu-mă cum aș fi fost acum dacă aș fi făcut anumite lucruri… Dar nu! Nu asta e cheia! După multe gânduri de genul ,,Dacă îmi luam câine, acum nu mai stăteam să curăț orice articol vestimentar pe care vreau să-l port de blăniță de Tomi” ș.a.m.d.

Să trecem la subiect și să vă spun care sunt 9 lucruri pe care eu nu le regret (a fost EXTREM de greu să le identific!!) și pentru care eu m-am…iertat 🙂

1.Că m-am retras de la XFACTOR.

Da, așa cum v-am povestit în primul meu articol, intitulat ,,De ce m-am retras de la Xfactor și cum am ajuns în band la Delia„, am participat la acest concurs și la scurt timp după momentul culminant, m-am retras. Și apoi, când am văzut câte vizualizări am făcut pe YouTube (vezi prestația mea AICI), m-a încercat un sentiment de nesiguranță: ,,De ce n-am făcut eu un compromis? Acum poate aș fi fost printre finaliști…„. Dar a trecut. Și mi-am mulțumit că mi-am ascultat intuiția și am făcut (ATENȚIE!!!!!) ce am crezut că e bine pentru mine la momentul respectiv. Și m-am iertat. Și acum sunt fericită. Multe lucruri bune au pornit de acolo. Life goes on!

2.Că m-am mutat în alt liceu.

Încă nu am abordat acest subiect aici, cu voi, însă ce pot spune este că a fost o decizie pe care am luat-o sub presiune, într-un moment cheie al vieții mele de liceu. Da, inițial mi-a părut rău că am plecat din școala ce m-a primit cu brațele deschise și multă dragoste zi de zi timp de 6 ani, de lângă profesorii pe care îi iubeam, care mă susțineau permanent și care reprezentau pentru mine o sursă zilnică de inspirație.

Și…am plecat. Ca o lașă, fără să anunț pe nimeni. Și nu a știut nimeni până nu mi-a fost acceptat transferul și nu am fost pusă în fața faptului împlinit. Nici eu nu cred că am știut, sincer. Nu mi se părea real ce se întâmpla….până când am fost sunată și anunțată că ,,am fost acceptată„. Și…atunci m-am trezit la realitate. La realitatea mea…cea nouă!

Ce vă pot spune cu mâna pe inimă e că nu îmi pare rău că am plecat. Ba chiar îmi pare bine că am scăpat de niște energii ce nu-mi erau benefice și niște oameni toxici. Pe cei de care îmi este dor îi pot revedea oricând, pentru că mereu când revin pe holurile acelui liceu, mă simt ca acasă și sunt primită de oamenii pentru care am mers acolo. Deși am plecat cu supărări, mă întorc mereu cu recunoștință pentru tot ce am învățat acolo, teoretic, didactic și personal, lucruri care sunt sigură că m-au ajutat să devin cine sunt acum.

3.Că mi-am luat pisică.

Oh, cât îl iubesc. Oh, cât l-aș trage de coadă câteodată când țipă ca din gură de șarpe, de disperare că se vede fundul bolului cu mâncare (dacă îl umpli pe moment, se uită la el și pleacă. Să nu-i mângâi eu o șosetă pufoasă peste fundul lui și mai pufos? Ba daaaa!!! Nu e abuz…). Și ce drag îmi e de el când îl găsesc dormind pe ORICE îmi aparține și e lăsat prin casă (haine, caiete, genți, cizme, ORICE). Sunt o persoană foarte ORDONATĂ de când îl am pe Tomi.

Morala? Dacă aveți obiceiul de a vă lăsa lucrurile prin casă…luați-vă o pisică pufoasă. Cu plăcere.

4.Că am aruncat la gunoi lenjerie nouă de la Victoria`s Secret.

,,Ce fițoasă`` a gândit cititorul acela care e aici ca să mă judece și să aibă ceva rău de spus despre ceea ce fac, dar nu mă cunoaște personal. Știți foarte bine (sau ați observat din ce ați mai citit aici) că nu sunt o mare fană a articolelor semnate de nu știu care brand și care nu își merită banii. Dar mi se mai arde și mie câte un circuit din când în când și mă găsesc întinzând vânzătoarei de la Victoria`s Secret sau Calvin Klein 20$ pentru două perechi de chiloței (nu se pot numi chiloți, că nu conțin destul material). Și când ajung acasă tot în ăia albi, de băbuță, din bumbac mă strecor cu cel mai mare drag. Feel me?

Revenind la ce nu regret eu : povestea a început în aeroportul din Viena, de unde urma să zbor spre casă. Înainte de security check, m-am uitat în portofel și am constatat cu un zâmbet pe buze că mai am bani rămași după vacanță. „YAY! O SĂ-I PUN LA PUȘCULIȚĂ!„ am gândit eu, mândră de ce tocmai am realizat. Deja știți ce urmează să vă zic, nu?  Drumul meu firește că nu s-a continuat către poarta de îmbarcare, ci către semnul luminos și parcă ostentativ de colorat de la Victoria`s Secret. Nici n-am intrat bine că deja miroseam a 5 arome diferite, aveam sclipici pe tot corpul și pielea mea era roz de la becurile alea care te fac să arăți bine. Mi-am petrecut 40 de minute din viață să-mi aleg DOUĂ perechi de chițonei. Da. 40 de minute consumate într-un mod de-a dreptul PRO-DUC-TIV!!!! (Inspiră, expiră, Maria) Am mers la casă și vânzătoarea mi-a zâmbit blajin când i-am întins cei 20$, spunând parcă ,,doar atât îți iei tu de aici? Pff.„ Și vă spun cu mâna pe inimă că sunt de părere că gagica aia a șoptit Universului ,,Să îi fie mari, să îi fie mari„, că ce urmează să vă spun trebuie să aibă o explicație. Măcar pentru voi, că eu încă tot nu cred ce am făcut…

AJUNSĂ ÎN CAMERA DE AȘTEPTARE

Desfac super entuziasmată folia roz cu dungi în care îmi împachetase tipa aceea comoara și mă uit încântată la noile mele achiziții. I le pasez mamei mele și îi zic să le pună în geantă, în timp ce eu îmi fac ordine de zor în bagajul de mână, scot multe chestii inutile de acolo și mă ridic să le duc la coșul de gunoi. Ați intuit ce s-a întâmplat? Mhm. Mama îmi dă și ea un morman de hârtii să le arunc, printre care și hârtia mea roz cu dungi. Am gândit ,,ei, o fi scos și ea ce era acolo și le-a pus undeva„. Le-am aruncat. La coșul de gunoi. În aeroport. *strigăt de disperare*. Am ajuns acasă și am vrut să îi mai văd odată. N-am mai avut ce să văd. ,,Mami, unde-mi sunt frumușeii?„– deja aveau nume de cod, ,,Eu de unde să știu? Sunt la tine, eu nu i-am atins.„. Am privit-o lung și am îngânat ceva, realizând cu oroare ce tocmai făcusem. Dap. N-a fost să fie. Maybe next time! Xx, Victoria Beckham (trying to keep a positive attitude towards this)……. ARGHHH!!!!!

5.Că nu am mereu timp de ieșit în oraș.

Aici n-am ce să adaug. Îmi place mai mult să stau în studio și să înregistrez sau pe cine știe unde, repetând cu trupa, decât să fiu într-un club unde să-mi bubuie muzica în creier și să nu mă aud sau să mă identific cu cei din jur (dar dacă nu sunt în studio sau la repetiții, mă găsiți în The Vintage Pub 😉 sau acasă) .

6.Că am mâncat McDonald`s până n-am mai putut.

Ah, și cât mi-a plăcut. Până m-am apucat de sală la Muscle School Romania și am trecut pe broccoli și omlete. Și semințe. Și iaurt. Mda, livin` la vida loca! Thanks, profu` de sport!

7.Că n-am învățat să gătesc.

V-am zis într-un articol anterior ( 10 lucruri pe care probabil nu le știți despre mine ) despre această ,,problemuță„. Îmi place așa. Mulțumesc familiei și prietenilor că-mi complimentează cerealele cu lapte <3

8.Că am momente când iau o pauză.

Că dispar de pe social media și reapar după două săptămâni. Că amân să răspund unor mesaje pentru ziua următoare (altfel aș răspunde monosilabic și telegrafic). Că mă ocup și de…mine 🙂

9.Că am început acest blog.

Sunteți o comunitate superbă și unită, o sursă constantă de energie pozitivă și inspirație. Îmi scrieți mereu cuvinte dulci și mă încurajați să fac în continuare ceea ce fac, iar asta îmi dă putere. Vă mulțumesc!

maria-ilinca

La mine pe Instagram (@marieilinque) puteți găsi un Giveaway, desfășurat alături de Daiana Dobraș (www.daianadobras.ro sau @daianadobras.ro), muulte poze și detalii despre ultimele concerte. Vă îmbrățișez și vă aștept la mine pe profil să ne cunoaștem mai bine! 😀

Vă prețuiesc, oameni frumoși.

Ne citim data viitoare,
pupici cu aromă de marțipan.