XFactor și cum am ajuns în band la Delia

…sunt două întrebări pe care le primesc atât de des, încât am deja un răspuns prestabilit, șablonat, pe care îl accesez de fiecare dată când aud cuvintele cheie XFactor si Delia.
Așadar, am decis să mă bucur de cadoul primit de la o persoană foarte dragă inimii mele, și anume acest domeniu, (mulțumesc, Mihai!) și să scriu despre aceste două elemente ale debutului carierei mele.

XFACTOR A.K.A. PRIMA EXPERIENȚĂ LA TV

După multele formulare completate, două preselecții dificile și un interviu dat, am ajuns cu brio în audiții. Acolo, emoțiile copleșitoare și-au făcut apariția, corpul a început să-mi tremure, palmele să-mi transpire, machiajul să se lichefieze, până și buclele se emoționaseră și leșinaseră. Oamenii erau agitați în jurul meu, se auzeau vocalize din toate colțurile studioului de filmare, la baie era un haos de nedescris, fetele se machiau până și în cabinele băieților, regizorii ne strigau numele pentru prezență, interviuri și testimoniale și concurenții se învârteau peste tot. Așa s-au desfășurat primele ore de așteptare în camera plină cu tineri (mai mult sau mai puțin) ce își așteptau rândul pe scenă.
Momentul intrării mele în platoul de filmare a fost unul precedat de pudrarea excesivă a tenului meu de copil intrat în fibrilații, transpirat ca un luptător de sumo la saună (poftă bună, în caz că mâncați ceva dulce fără mine), de aranjarea necontenită și obsesiv-compulsivă a părului și o numărătoare (mult prea agresiv) gesticulată: 3,2,1 ȘIIII !
Acela a fost momentul în care am intrat parcă teleghidată pe scenă și de acolo înainte, îmi puteți vedea prestația și jurizarea în linkurile de mai jos (CLICKBAIT!!)
Vezi aici momentul meu artistic:
 
For privacy reasons YouTube needs your permission to be loaded. For more details, please see our POLITICA DE CONFIDENTIALITATE.
I Accept
Aici poți urmări jurizarea:
For privacy reasons YouTube needs your permission to be loaded. For more details, please see our POLITICA DE CONFIDENTIALITATE.
I Accept
Am plecat de pe scenă chiuind, era prima oară când mă simțeam (de la Evaluarea Națională și până în prezent) atât de fericită, de mândră, de împlinită și de entuziasmată ( am spus „AM LUAT PATRU DE DA” și am arătat numărul 7 cu mâinile în loc de 4………….) încât nu-mi amintesc foarte bine ce s-a întâmplat de când am ieșit de pe scenă și până am ajuns acasă…(ciudaaaatoooo…)
La o zi după toată nebunia asta, m-am urcat în avion și am plecat la Viena (locul meu de suflet), unde am și fost sunată (eram la Parndorf, cumpăram gogoși… 😉 ), după trei săptămâni de către echipa de la X, care mi-a propus să formez o trupă cu un puști din același sezon („lumea-i rea și veatza-i grea, yo!”-ish), întrucât așa ne vedeau ei ajungând în gale. Am gândit că nu am timp în 3 luni de zile să cunosc un om atât de bine încât să am o chimie cu el (mama mea zice că mănânci un sac de sare lângă un om, și tot nu ajungi să îl cunoști!!), să formăm o echipa, astfel să putem transmite mesajul unui potențial moment artistic, așa că am refuzat propunerea și am decis să mă retrag din concurs (eram orgolioasă și mă simțeam condiționată, nu mă judeca, la 16 ani nu e loc de compromis, măi Shrek!)

AȘA… DAR PARCĂ AI ZIS CĂ NE POVESTEȘTI DESPRE DELIA…

Toate ca toate, lucrurile astea se întâmplau în august și în noiembrie am fost sunată înainte de o oră de info, eu fiind în clasă, apel la care am răspuns, (cu glasul meu de privighetoare pseudopodă – nu întrebați, am manualul de bio în față) cu un „Alo, dea?!”, numărul fiind necunoscut. Un om mi s-a prezentat nu ca fiind de la Altex și întrebându-mă dacă-mi merge frigiderul, ci ca fiind regizorul Deliei și în momentul ăla, nu am mai auzit nimic în jur decât pe mine strigând „LA O PARTE” și împingând câțiva colegi ca să ies din clasă mai repede (sorry not sorry, ex 11B!!). Mi-am dres vocea (behe, behe) și am purtat o conversație (cea mai dificilă din viața mea!!) încercând din răsputeri să-mi temperez entuziasmul și EXTAZUL din glas. Am închis, am sunat-o pe mama și am inceput să chițăi: mi se propusese să colaborez cu Delia, începând cu noaptea de Revelion, ca backing vocalist
Nu știu dacă este neapărat cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat până acum, dar cu siguranță este unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care mi le-a oferit Universul ca răsplată a muncii depuse niște ani buni – lecții de canto, pian, dans, actorie…. (moment de sentimentalism, cum îi zic eu).
Ca să închei această polologhie despre mine, te intreb și pe tine, colegule, prietene, omule care deocamdată nu mă cunoști și poate nu mă placi sau care mă cunoști și nu mă placi, sau poate mă admiri, vecine, străine, rudă, mami, tati, Tomi, Madi, Stivi, iubitule….te intreb: ce decizii luate sau ce experiențe te-au făcut să te simți mândru și recunoscător? Îți aștept poveștile, rezumatele, ideile pe hello@mariailinca.ro (păi ori am domeniu, ori ce?!) . Voi sunteți inspirația mea. Voi, mama și Universul.

Ne citim data viitoare!

Pupici cu aromă de marțipan,

„A fost mai mult ca perfectul. Draga mea, ai fost senzațională!”

Delia Matache, jurat XFactor

„A fost foarte organic, aproape impecabil. Felicitări!”

Carla's Dreams, jurat XFactor

„Chiar dacă ai lăsat partitura să te acopere câteodată, ai reușit să o duci până la capăt. Ai fost ca un magnet”

Horia Brenciu, Jurat XFactor

„A fost excelent!”

Stefan Banica, jurat XFactor
maria-ilinca-preselectie-x-factor